Cum se leagă actele între ele

La un puiet fructifer se aplică trei rânduri de reguli. Legea 266/2002 stabilește cine are voie să producă și să vândă, cum se înregistrează soiurile și ce amenzi se dau; termenul „sămânță” din lege cuprinde și materialul săditor [1]. Directiva 2008/90/CE fixează categoriile de calitate, înregistrarea furnizorilor și identitatea soiului, preluate prin ordine MADR [8][11]. Sănătatea plantelor ține de Regulamentul (UE) 2016/2031, aplicabil direct, care introduce pașaportul fitosanitar și registrul operatorilor profesioniști [22][25].

Tabelul pune actele în ordine, cu ce verifici tu pe baza fiecăruia. Detaliile despre etichetă le găsești în ghidul despre categoriile Prebază, Bază, Certificat și CAC.

Act Ce reglementează Ce verifici tu
Legea 266/2002, republicată în 2014, modificată prin Legea 191/2021 [1][2] Autorizarea operatorilor, Catalogul oficial, contravențiile Că vânzătorul e autorizat și că soiul e înscris într-un catalog oficial
Ordinul 769/2009, modificat prin Ordinul 57/2011 [4][5] Procedura de autorizare și codul de autorizare Codul de pe factură și de pe documente
Ordinul 884/2016 (Directiva 2014/97/UE) [6] Registrul furnizorilor și registrul soiurilor Că furnizorul e înregistrat; ceri confirmarea în scris
Ordinul 82/2010 (Directiva 2008/90/CE) [7][8] Comercializarea materialului fructifer pentru cele 23 de genuri și specii din anexă Dacă specia cumpărată e pe listă și ce categorie are
Ordinul 772/2016, modificat prin Ordinul 7/2020 (Directivele 2014/96/UE și 2019/1813) [9] Eticheta, sigilarea, ambalarea, culorile Culoarea etichetei și mențiunile obligatorii
Ordinul 784/2016 (Directiva 2014/98/UE) [10] Cerințele pe genuri și specii pentru fiecare categorie Categoria declarată pe etichetă
Regulamentul (UE) 2016/2031 [22][23][24][25] Sănătatea plantelor, pașaportul fitosanitar, registrul operatorilor Pașaportul fitosanitar pe etichetă
Regulamentul (UE) 2019/2072 [27] Listele de organisme dăunătoare și plantele care circulă cu pașaport –
Regulamentul (UE) 2017/2313 [29] Formatul pașaportului fitosanitar Câmpurile A, B, C și D, în chenar
Legea 139/2014 și HG 1636/2024 [30][31] Înființarea și organizarea ANF Oficiul fitosanitar la care faci o sesizare
OUG 92/2025 [33][34] Trecerea inspectoratelor și a LCCSMS la ISTIS Instituția căreia îi scrii pentru confirmări

Legea 266/2002: legea-cadru

Legea a fost publicată în 2002 și republicată în Monitorul Oficial nr. 239 din 3 aprilie 2014 [1]. Legea 191/2021, publicată în Monitorul Oficial nr. 681 din 9 iulie 2021, a modificat-o [2]. Modificările din 2021 privesc statutul inspectoratelor și al LCCSMS, tarifele, echivalența catalogelor și înregistrarea soiurilor [3]. Articolele despre contravenții și amenzi (45–47) au rămas cum erau [3].

Cine are voie să vândă

Art. 4 alin. (1) spune că producerea în vederea comercializării, prelucrarea și comercializarea se fac de operatori „înregistrați în acest scop și care au primit autorizație eliberată de autoritatea oficială desemnată” [1]. Ceri deci vânzătorului autorizația și codul ei.

Art. 5 îi cere operatorului, printre altele, să țină la zi evidența producției, a tranzacțiilor și a stocurilor și să asigure autocontrolul calității [1].

Ce soiuri se pot vinde

Art. 14 alin. (1) se aplică speciilor stabilite prin directivele UE. Materialul lor se comercializează „numai dacă soiul este înregistrat în Catalogul comun al Uniunii Europene sau în Catalogul oficial ori în cataloagele statelor membre” [1]. Legea 191/2021 a rescris art. 27 alin. (2): soiurile din Catalogul comun al UE sau din catalogul național al unui stat membru sunt asimilate celor din Catalogul oficial [3].

Tot Legea 191/2021 a redefinit menținătorul. Acesta este persoana trecută în Registrul soiurilor ca responsabilă de păstrarea caracteristicilor soiului. Poate fi proprietarul soiului sau persoana căreia proprietarul i-a transmis acest drept [3]. Catalogul oficial îl publică anual ISTIS [3]. Ediția 2026 a fost aprobată prin Ordinul MADR 147 din 30 aprilie 2026, publicat în Monitorul Oficial nr. 452 bis din 28 mai 2026 [7]. Cum citești un rând din Catalog afli în ghidul despre Catalogul oficial al soiurilor.

Sancțiunile din Legea 266/2002

Art. 45 enumeră unsprezece contravenții, de la litera a) la litera k). Art. 46 alin. (1) le grupează în patru trepte de amendă [1]. Tabelul de mai jos redă textul în forma republicată în 2014, pe care Legea 191/2021 nu l-a modificat [1][3].

Fapta (art. 45) Amenda (art. 46 alin. 1)
d) depozitarea și transportul fără documente care să ateste calitatea și identitatea 2.000–3.000 lei
c) lipsa măsurilor pentru menținerea calității, purității și identității; e) lipsa registrului de intrări și ieșiri; h) comercializarea fără documente care să ateste calitatea și starea fitosanitară 3.001–5.000 lei
a) comercializarea de material necontrolat, necertificat sau provenit de la persoane neînregistrate; b) producerea, prelucrarea și comercializarea fără autorizație; i) comercializarea de material care nu corespunde normelor în vigoare 5.001–8.000 lei
f) refuzul de a prezenta documentele privind calitatea; g) date eronate în documentele de atestare a calității; j) nerespectarea normelor în toate stadiile; k) introducerea în țară și comercializarea din țări terțe fără avizul de specialitate 8.001–12.000 lei

Art. 46 alin. (2) prevede că valoarea amenzilor se actualizează prin hotărâre de Guvern, în funcție de inflație [1]. Art. 47 alin. (1) dă constatarea contravențiilor persoanelor împuternicite de INCS și de camerele agricole, prin ordin al ministrului agriculturii, care poate împuternici și alte persoane [1]. Litera h) privește vânzarea fără documente de calitate și de stare fitosanitară [1]. Dacă primești puieți fără ele, ai un motiv concret de sesizare.

Autorizarea vânzătorului: Ordinele 769/2009 și 57/2011

Procedura de autorizare a fost aprobată prin Ordinul 769 din 21 decembrie 2009, publicat în Monitorul Oficial nr. 917 din 28 decembrie 2009 [4]. Autorizația se dă separat pe fiecare activitate (producere, prelucrare, comercializare) și pe fiecare punct de lucru cu bază materială [4]. Codul începe cu literele județului, continuă cu patru cifre și se încheie cu literele activităților: A producere, B prelucrare, C comercializare [4]. El se trece pe toate documentele oficiale ale operatorului [4].

Ordinul 57 din 11 martie 2011, publicat în Monitorul Oficial nr. 202 din 23 martie 2011, a modificat regulile de monitorizare: operatorul e verificat anual, pe baza unei fișe de supraveghere și monitorizare. Verificarea nu se face „mai devreme de 11 luni” de la cea precedentă [5]. Autorizația se poate retrage dacă operatorul își încalcă obligațiile din Legea 266/2002 sau nu are activitate trei ani la rând [4].

Pașii concreți de verificare a codului și modelul de cerere către autoritate sunt în articolul despre cine autorizează pepinierele și ce registre oficiale există.

Registrul furnizorilor și al soiurilor: Ordinul 884/2016

Ordinul MADR 884 din 3 august 2016 a apărut în Monitorul Oficial nr. 639 din 19 august 2016 și se aplică din 1 ianuarie 2017 [6]. El transpune Directiva de punere în aplicare 2014/97/UE, despre înregistrarea furnizorilor și a soiurilor [6][17].

Ministerul, prin INCS și ISTIS, întocmește un registru al furnizorilor cu nume, adresă, activități, locații și număr de înregistrare [6]. Textul spune: „Dacă este cazul, INCS și ISTIS pun la dispoziție registrul furnizorilor” [6]. Confirmarea pentru un furnizor anume o ceri, deci, în scris.

Pentru soiuri, înregistrarea are o valabilitate de cel mult 30 de ani și se poate reînnoi, cât timp mai există material din soiul respectiv [6].

Directiva 2008/90/CE și ordinele care o aplică

Directiva 2008/90/CE, din 29 septembrie 2008, privește comercializarea materialului de înmulțire fructifer și a plantelor fructifere [11]. Pentru tine contează patru prevederi:

  • Art. 3: materialul se vinde numai certificat oficial ca Prebază, Bază sau Certificat ori ca material CAC. Plantele fructifere se vând numai ca material Certificat sau CAC [12].
  • Art. 5: furnizorii sunt înregistrați oficial. Statele pot scuti furnizorii care vând numai consumatorilor finali neprofesioniști [13].
  • Art. 7: materialul se vinde cu denumirea soiului. Soiul trebuie să fie protejat, înregistrat oficial sau „cunoscut”, adică înregistrat în alt stat membru, cu o cerere în curs ori comercializat înainte de 30 septembrie 2012 și cu o descriere recunoscută oficial [14].
  • Anexa I: lista celor 23 de genuri și specii acoperite [15].

În România, directiva a fost preluată prin Ordinul MADR 82 din 1 aprilie 2010, publicat în Monitorul Oficial nr. 222 din 8 aprilie 2010 [7][8]. Ordinul a intrat în vigoare pe 30 septembrie 2012 și reia lista din anexa directivei [8]. Art. 4 cere înregistrarea oficială a furnizorilor; alin. (2) îi scutește pe cei care vând numai consumatorilor finali neprofesioniști [8].

Cele trei directive de punere în aplicare din 15 octombrie 2014 au fiecare un ordin corespondent:

  • Directiva 2014/96/UE, despre etichetare, sigilare și ambalare [16], preluată prin Ordinul 772/2016, publicat în Monitorul Oficial nr. 399 din 26 mai 2016 și aplicabil din 1 ianuarie 2017 [9]. Directiva (UE) 2019/1813 a făcut culorile obligatorii din 1 aprilie 2020 și documentul furnizorului pentru CAC galben, cu o tranziție până la 30 iunie 2021 [21]. România a preluat schimbarea prin Ordinul nr. 7 din 13 ianuarie 2020 [9].
  • Directiva 2014/97/UE, despre registrele de furnizori și de soiuri [17], preluată prin Ordinul 884/2016 [6].
  • Directiva 2014/98/UE, despre cerințele pe genuri și specii, cerințele pentru furnizori și inspecțiile oficiale [18], preluată prin Ordinul 784/2016, publicat în Monitorul Oficial nr. 410 din 31 mai 2016 [10].

Versiunea consolidată din 19 februarie 2025 a Directivei 2014/98/UE include modificările aduse de Directivele 2020/177, 2022/2438 și 2025/145 [19]. Cea din 2022 a aliniat lista dăunătorilor reglementați nereglementați de carantină la Regulamentul 2019/2072 [20].

Speciile din afara anexei I: cătina, aronia, socul

Anexa I a Directivei 2008/90/CE și anexa Ordinului 82/2010 au aceleași 23 de poziții [8][15]. Cătina, aronia și socul nu sunt pe listă [8][15]. Legea 266/2002 lasă ordinului de ministru stabilirea speciilor cărora li se aplică regulile ei (art. 1 alin. 2) [1]. Pe site-ul INCS e publicată anexa 7 a normelor tehnice aprobate prin Ordinul MAPAM 564/2003, pentru speciile fructifere nereglementate de legislația UE. Ea include cătina (Hippophae rhamnoides), aronia (scoruș negru) și socul printre speciile cu categoriile Prebază, Bază și Certificat, sub control oficial, și categoria Standard [40]. Pentru Standard se folosește documentul furnizorului, după modelul celui pentru CAC, cu mențiunea „Standard” [40].

Ghidurile AFIR DR-14 (sesiunea 2026) și DR-15 cer la înființarea plantației „doar material fructifer din categoria biologică certificat sau dintr-o categorie superioară” [35][41]. La cererea de plată se depune „documentul care atestă categoria biologică a materialului (document de calitate și conformitate al furnizorului)” [35]. Tabelul ghidului cu durata până la intrarea pe rod include cătina, aronia și socul [35]. Textele, unul lângă altul:

Text Ce prevede pentru cătină, aronia, soc
Directiva 2008/90/CE, anexa I [15] Speciile nu sunt în cele 23 de poziții
Ordinul 82/2010, anexa [8] Speciile nu sunt în listă
Anexa 7 la Ordinul MAPAM 564/2003 [40] Categoriile Prebază, Bază și Certificat, sub control oficial, și categoria Standard
Regulamentul (UE) 2016/2031, art. 79 [22] Pașaport fitosanitar pentru toate plantele destinate plantării, cu excepția semințelor
Ghidurile DR-14 (sesiunea 2026) și DR-15 [35][41] Material din categoria biologică certificat sau superioară; document de calitate și conformitate al furnizorului la plată

Ce categorie are lotul se vede pe etichetă și în documentul furnizorului [40]. Dacă plantezi una dintre aceste specii cu fonduri, ceri furnizorului, înainte de comandă, documentul exact pe care îl vei primi pentru categoria biologică. Apoi îl compari cu cerința din ghidul în vigoare. Ghidul pe specie e în articolul despre puieții de cătină, soiurile din Catalog și menținători.

Sănătatea plantelor: Regulamentele 2016/2031, 2019/2072 și 2017/2313

Regulamentul (UE) 2016/2031, din 26 octombrie 2016, privește protecția împotriva dăunătorilor plantelor și se aplică din 14 decembrie 2019 [22][26]. Patru articole te privesc direct:

  • Art. 79: pașaportul fitosanitar e obligatoriu la circulația în UE pentru toate plantele destinate plantării, cu excepția semințelor [22].
  • Art. 81: pașaportul nu se cere când plantele ajung direct la utilizatorul final, inclusiv la grădinarii amatori. Excepția nu se aplică vânzărilor prin contracte la distanță, adică și comenzilor online [23].
  • Art. 84: pașapoartele le emit operatorii autorizați, sub supravegherea autorităților competente [24].
  • Art. 65: autoritatea ține un registru al operatorilor profesioniști, în care intră și cei autorizați să emită pașapoarte [25].

Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2019/2072, din 28 noiembrie 2019, conține listele. Anexa IV, partea J, cuprinde organismele dăunătoare reglementate nereglementate de carantină pentru materialul fructifer. Anexa XIII enumeră ce circulă cu pașaport și începe cu toate plantele destinate plantării, altele decât semințele [27]. Se aplică tot din 14 decembrie 2019 [28].

Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/2313 fixează formatul pașaportului. Partea C a anexei dă modelul combinat cu eticheta de certificare. Elementele stau într-un chenar sau sunt separate clar de restul textului [29].

În România, autoritatea competentă este ANF. Legea 139/2014, publicată în Monitorul Oficial nr. 758 din 20 octombrie 2014, a înființat-o ca organ de specialitate cu personalitate juridică, în subordinea MADR (art. 5) [30]. ANF e organizată prin HG 1636/2024 [31]. În comunicatul din 12 decembrie 2025, despre cumpărăturile online, îți cere să verifici pașaportul fitosanitar și înregistrarea vânzătorului ca operator profesionist, iar la suspiciuni să contactezi oficiul fitosanitar pe raza căruia se află comerciantul [32].

Certificatul fitosanitar e alt document: îl emite o țară din afara UE pentru plantele care intră pe teritoriul Uniunii [39]. Pașii pentru fiecare hârtie primită la cumpărare îi găsești în ghidul despre documentele la cumpărarea puieților.

Reorganizarea din 2025: OUG 92/2025

OUG 92/2025 modifică OUG 85/2024 privind reorganizarea Ministerului Agriculturii și a fost publicată în Monitorul Oficial în seara de 31 decembrie 2025 [33]. Potrivit Agrointel, ISTIS nu se desființează, cum prevedea proiectul inițial. El preia activitatea LCCSMS și a inspectoratelor teritoriale pentru calitatea semințelor și materialului săditor [33]. Activitatea inspectoratelor se desfășoară în 8 centre regionale, împreună cu centrele de testare a soiurilor, ca unități fără personalitate juridică în subordinea ISTIS [33]. Revista Ferma descrie același transfer: LCCSMS și inspectoratele sunt desființate, iar funcțiile lor trec la ISTIS [34].

Reorganizarea schimbă instituția care face controlul, nu obligațiile vânzătorului din Legea 266/2002 și din ordine. Cererile de confirmare a unei autorizații le trimiți la ISTIS. Ordinea verificărilor înainte de plată e în ghidul cum alegi o pepinieră autorizată.

Ce urmează: un regulament UE în locul directivelor

Comisia Europeană a propus pe 5 iulie 2023 un regulament privind producerea și comercializarea materialului de reproducere a plantelor [38]. Propunerea ar urma să abroge zece directive ale Consiliului, printre care și Directiva 2008/90/CE [37]. Al treilea trilog, din 15 iunie 2026, a ajuns la acord pe toate punctele rămase [36]. Comitetul Reprezentanților Permanenți (Coreper) a aprobat textul final de compromis pe 8 iulie 2026 [42], iar comisia pentru agricultură a Parlamentului European, pe 14 iulie 2026 [43]. La 21 octombrie 2026, regulamentul nu e adoptat formal: urmează poziția Consiliului în primă lectură și votul Parlamentului în a doua lectură, cu data orientativă a votului în plen 18 ianuarie 2027 [43]. Regulamentul ar urma să se aplice la patru ani după intrarea în vigoare [36].

Până la aplicarea noului regulament rămân în vigoare Directiva 2008/90/CE, prin ordinele MADR, și Legea 266/2002.